L-am urmat îndeaproape. „Enzo, ascultă-mă, putem sta cu tine, stăm în casă și departe de ochii lumii, haide, nu fi așa.”

„Și să ne riscăm copiii, conacul a fost atacat noaptea trecută-“

„Am fost acolo, Enzo, n-am uitat”, am răbufnit eu la spatele lui.

Încă dându-mi spatele, s-a oprit când am ajuns la scări. „Atunci știi de ce trebuie să facem asta”, a eliberat un oftat obosit. „Nu face lucruril