Enzo stătea pe marginea patului, fără cravată, cu primii doi nasturi de la cămașă desfăcuți, cu o mână sprijinită în spatele lui; părea relaxat.

Simt o anumită energie care mi-a scăpat în baie. Ochii lui sunt întunecați, calmi, prea calmi.

„Vino încoace.”

Ok, începeam să mă cam sperii.

Mă uit în jurul lui după telefon, a primit vreun apel, poate? Ceva care să-i fi schimbat starea de spirit