„Asta”, arată Enzo spre mine, „nu e o rochie”, se uită la mine cu o privire atât de tăioasă încât aproape mă așteptam ca rochia să izbucnească în flăcări.

Niciun „arăți superb” sau „frumoasă”? Nimic.

Nu-i place? Am pufnit în sinea mea, nu mă îmbrăcasem elegant pentru el, dar ar fi fost drăguț să mă simt apreciată.

„Port doar ce-mi stă la dispoziție, ai spus roșu” și, dacă e să mă întrebi