"Cum adică, nu?!" am retezat-o.

"Am bâlbâit cumva?" M-a privit furibund. Dacă n-aș fi fost atât de supărată, m-aș fi calmat naibii și mi-aș fi cerut scuze că mi-a cam luat-o gura pe dinainte, dar gânditul limpede zburase deja pe fereastră.

Nici măcar nu s-a gândit la asta și nici nu a încercat s-o ia în considerare. A zis doar "nu".

L-am fulgerat la rândul meu cu privirea. "Nu poți să mă ții