Clipesc, trezindu-mă încet. Mă înconjoară pereți albi, în loc de lavanda blândă a camerei mele de cămin.

Unde...???

A, da, asta e noua mea casă. Aceeași cameră în care m-am trezit în ultimele patru? Cinci zile? Grozav. Acum pierd și noțiunea timpului.

Aceiași pereți albi la care mă holbez de zile întregi deja. Asta, atunci când nu sunt prea epuizată ca să dorm. Măcar nu am plâns. Nu am