Acum bunicul Aldo și cu mine mergeam braț la braț spre dormitorul meu de la etajul al doilea.

— Ai crescut atât de frumos în acești doi ani, Vittoria. Ești aproape bună de mâncat, a spus bunicul Aldo exact când am ajuns la etajul doi.

Iah!

Ce poți să răspunzi la asta?

— Ăă, mmm, mulțumesc? A ieșit mai degrabă ca o întrebare.

A chicotit, bastonul său făcând un zgomot de genul țăc-țăc pe măsură c