— Te rog, spune-mi Izzy. Am zâmbit, încântată să o cunosc în sfârșit și sperând să-i ofer o primire mai călduroasă decât o făcuse Cassius. El nu a zâmbit și nici măcar nu o atinsese. Nici o îmbrățișare, nici un sărut.

Chiar și atunci când Tristan era supărat pe mine, tot dormea lipit de mine. A acceptat mâna pe care i-am întins-o și i-am strâns-o mai ferm decât se cuvenea. Nu era salutul exersat