Din perspectiva lui Izzy

A fost de-a dreptul suprarealist să pășesc din nou în castel și să mă aventurez spre vechea mea cameră. Reușisem să evit pe toată lumea, cu excepția gărzilor postate de-a lungul coridoarelor, însă ei nu mi-au vorbit. Doar și-au plecat capetele în semn de salut în timp ce treceam pe lângă ei.

Camera mea, deși părăsită, era imaculată, datorită servitorilor angajați să menți