Am dat din cap în semn de răspuns, dar am continuat să țin buzele strânse în timp ce ea s-a îndepărtat în pas alergător și s-a izbit cu un chicotit de pieptul bărbatului. „E de treabă,” i-am șoptit lui Tristan, iar el a încuviințat înainte de a lua tava cu fagure de la mine și a o așeza în echilibru pe geanta noastră, sprijinită de peretele din lemn al colibei mamei sale.

Era o primire mai bună î