„Oh, asta e prea tare.” Vocea Isabellei era plină de amuzament, iar eu m-am încruntat la ea.

„Poți să-mi dai asta într-un minut?” I-am pus cu grijă tava cu frunze aprinse în mâini și m-am cățărat pe primul rând de crengi.

Stupul zumzăia zgomotos, albinele enervându-se că le deranjam. Am mârâit iritat când am simțit o înțepătură pe braț, urmată de una pe gât. Avea să se vindece într-o oră sau dou