Avea o atitudine plină de o asemenea încredere și eleganță încât știam că nu-i era locul să doarmă în pădure.

Buzele ei pline și rozalii s-au întredeschis de câteva ori de parcă ar fi vrut să vorbească, dar de fiecare dată eu îmi îngustam ochii, mă întorceam la prânzul meu, iar ea și le strângea la loc cu un mic zâmbet.

Era o micuță tenace. Trebuia să-i recunosc asta. Dar și eu eram la fel.

Nu