„Trebuie să mergem la culcare curând, am de lucru dimineață,” declară Julian. Casc, simțindu-mă brusc obosită, trebuie să fie târziu. Dau să spun ceva, dar mă opresc, nedorind o repetare a celor întâmplate mai devreme. Îi urmez în cameră și mă bag în pat. Julian își dă cămașa jos și se strecoară lângă mine. Sebastian aprinde o veioză mică și ia o carte înainte de a se întinde lângă mine. Sprâncene