GENEVIEVE

Era deja întuneric când am pășit înăuntru. În casă era o liniște de mormânt—genul de liniște care îți face pielea de găină. Luminile erau stinse și, pentru o fracțiune de secundă, m-am gândit că poate nu era acasă.

Speranțe deșarte.

Am apăsat întrerupătorul.

Și iată-l acolo.

Așezat pe canapea, cu spatele drept, cu privirea goală. Holbându-se în gol. Ca o afurisită de fantomă.

Înfiorător.