GENEVIEVE

— Nu vreau să mor. Nici măcar n-am ajuns la Paris încă.

Alistair s-a întors spre mine, cu o sprânceană ridicată de parcă tocmai i-aș fi mărturisit o crimă. Netulburat. Nemiscat. De parcă avionul nu se zdruncina ca o monedă într-o cutie de tinichea. Desigur că era calm. Probabil a trecut prin turbulențe deasupra munților Himalaya cu un pahar de scotch în mână și nu a vărsat nicio picătură