ALISTAIR

Mi-a trebuit toată voința din lume ca să nu mă uit la ea.

În hainele mele.

Picioare goale. Părul prins într-un coc dezordonat. Mânecile înghițindu-i mâinile. Pantalonii scurți atârnându-i jos, pe șolduri.

Arăta...

Inocentă. Delicată. Al naibii de bine.

Și eu urma să locuiesc cu ea?

Ani de zile?

Asta avea să fie o tortură lentă, rafinată.

Când am ajuns în cartierul ei, m-a invitat