Mi-a luat ceva timp să descopăr ce era Anna. Acum încercăm să trăim cu ea, deși nu mă pot abține de la fiorul care-mi străbate șira spinării.

— Nu vrea să vină, tati.

— Dar nu ți-e dor de mami?

— Vreau să o văd pe mami.

— Atunci vino cu mine.

Ea aruncă o privire peste umăr spre acel spațiu gol unde se află presupusa ei prietenă, își mușcă obrazul și pare să-și cântărească opțiunile până când cedea