Cassian

Exact ca tăcerea care precede un dezastru natural, liniștea se așterne în celulă. Niciunul dintre noi nu respiră și nu își ferește privirea. Primul care o face, pierde. Aud vibrația pământului, ca și cum o cavalerie s-ar apropia în plin fuleu de porțile castelului, apoi mârâiturile, și în cele din urmă bufneala surdă a ușilor principale deschizându-se larg. Aș recunoaște acel sunet oriunde