Un oftat adânc nu este de ajuns pentru a-mi elibera toată frustrarea. Îmi strâng pumnii până când monturile îmi devin albe și, incapabil să-mi stăpânesc furia, sparg în bucăți una dintre sculpturile aflate în colț. Să-mi controlez darul în astfel de momente necesită o răbdare imensă.

Se aude o bătaie în ușă. Cred că mormăi un fel de răspuns, deși nu sunt complet sigur, iar apoi văd ultima persoană