Și fix așa, la fel de repede cum a apărut, dispare. Flacăra lumânării pâlpâie, și oricât de mult aș apropia-o de față, nu o mai pot vedea pe Ank nicăieri. Este ca și cum ar fi devenit una cu focul și, stând să mă gândesc, asta ar avea perfect sens. La urma urmei, a spus că este un spirit al focului.

Încerc să mă întorc la lectură, fără succes. Privirea îmi zboară necontenit de la pagini la flacără