Îmi reprim dorința de a-mi da ochii peste cap și merg spre scaunul pe care mi-l indică cu mâna. Este la capătul opus al mesei față de locul unde stau ei, o ușurare pentru mine. Fata din poala lui mă fulgeră cu privirea, cu ochii îngustați ca niște fante, iar absența zâmbetului ei cochet mă avertizează deja că probabil nu vom fi prietene.

Un servitor îmi trage scaunul, iar un altul descoperă vasul