**Luke**

„Mi-e frică”, am spus.

Cuvintele au ieșit plat, aproape lejer, de parcă aș fi recunoscut că nu-mi plac montagne rousse-urile. Dar mâinile îmi tremurau, cu degetele înfipte în materialul pernei de pe canapea.

Jaxson nu m-a întrerupt. Nu s-a grăbit să vină cu mângâieri sau platitudini. Doar a așteptat, așezat vizavi de mine, cu coatele pe genunchi, ochii ațintiți în ai mei.

„De ce?” a între