**Jaxson**

Nu dădeam doi bani pe petrecerile frățiilor.

Niciodată nu dădusem. Niciodată nu voi da.

Dar, undeva între a-l privi pe Luke cum aproape că s-a sinucis la antrenament azi și amintirea felului în care se rugase să meargă, mi-a venit o idee. Dacă își dorea asta atât de mult, bine. Aveam să-l las.

Și, dacă tot eram aici, aveam să-l plătesc cu aceeași monedă. Jocul ăsta se putea juca în doi.