Perspectiva Elarei

Rămâneam fără timp.

Trupul mi se simțea ca un arc frânt, cu coarda întinsă la limită, gata să plesnească. Fiecare respirație îmi ardea pieptul, fiecare mișcare îmi trăgea cuțite prin vene. Și totuși, refuzam să-mi las viața să se termine în tăcere, ca o lumânare sufocată de vânt.

M-am gândit la Carmen — cu chipul contorsionat de setea de sânge, cu mâinile șiroind de viețile pe c