DARK RHEA

Orele se târăsc și trebuie să mă distrag cumva pentru a nu mă gândi prea mult. Seara se transformă în noapte și tot nici urmă de Aron. Mă plimb prin casă ca o nebună, uitându-mă pe ferestre, încercând să aud dacă se distinge vreun sunet de motor sau pașii cuiva.

Vine și trece și ora cinei.

Marcella și cu mine mâncăm, mai mult ea, dar insistă să i mă alătur. Mă ține prinsă în conversație,