Trecuse o zi. Oamenii treceau pe lângă ușa mea de parcă nici nu existam. Jonathan fusese neclintit în decizia de a mă ține închisă acolo.

Faptul că mi-am petrecut noaptea făcând foamea m-a făcut să realizez cât de proastă eram. Lui nu i-a păsat niciodată, așa că să mă înfometez nu însemna nimic. Îmi făceam rău doar propriului corp.

Am închis ochii. Privind în urmă, ar fi trebuit să realizez că nu