{Din perspectiva lui Lexie}

Lanie și cu mine ne-am recuperat împreună în salonul nostru de spital, deși ea a dormit aproape tot timpul din cauza medicamentelor care i-au fost administrate pentru a-i vindeca glezna luxată. Ca să nu mai spun că era puțin mai anxioasă și mai nervoasă decât mine. Am stat și am privit fix ceasul de pe perete, întrebându-mă dacă avea să mai treacă