HUNTER

Spatele îmi era frânt.

O știam cu aceeași certitudine rece cu care știam că luna trecuse deja de apogeu. Aceeași certitudine cu care știam că aveam să mor aici, într-un mod atât de rușinos, întins pe pământ ca un lucru lepădat.

Lângă trupul perechii mele. Jurământul meu de a-i fi alături în moarte se adeverea, la urma urmei.

Nu-mi puteam simți picioarele. Asta ar fi trebuit să mă îngrozeasc