KAT

Kostas a călcat pe sticla spartă și s-a poticnit pe trepte înspre mașină. Eram încă împietrită în scaun când ușa a fost deschisă cu smucitură. Și apoi mirosul său familiar și reconfortant a ajuns la nările mele.

„Katerina,” a șoptit el.

M-am întors încet spre el, întâlnindu-i ochii căprui injectați. Fața îi era suptă, iar barba lungă și neîngrijită, la fel ca părul pe care îl lăsase despletit.