„F-felul în care te uiți la mine…” Emery se foi, lăsându-și greutatea de pe un picior pe altul.

Acum stătea înaintea lui, așteptând ca el să-i spună cum o dorea. Iar obrajii i se aprinseseră într-o nuanță de roșu absolut fermecătoare.

„Și cum adică?” tărăgănă Alaric, deși știa deja. Zeilor, cât de bine știa.

„Ca și cum ai...” se poticni ea, lăsându-și privirea în jos. „Ca și cum ți-ai imagina cum