"Acum doi ani, nu știam cum să merg mai departe după ce pierdusem totul”, a spus el, cu vocea joasă și aspră. „Nu voiam să merg mai departe. Credeam că durerea și suferința pe care le simțeam nu se mai puteau înrăutăți, că atinsesem fundul prăpastiei."

Ochii lui, plini de o tristețe profundă, îi țineau captivi pe ai ei în timp ce-i îndepărta o lacrimă rătăcită de pe obraz. „Dar apoi te-am pierdut