Un zâmbet mic, îndurerat, îi trecu Veronicăi pe chip.

— I-am spus că... îl voi... ucide. Monstrul nu... m-a crezut.

Frenetică, Daphne acoperi rana cu mâinile, încercând să oprească sângele să mai iasă din ea. Era pur și simplu prea mult sânge!

— Oh, Veronica. De ce? De ce m-ai salvat? De ce te-ai aruncat... în fața mea!? Vocea lui Daphne se rupea întruna, cuvintele ei amestecându-se.

— Avea să t