Regele Leonidas era prea emoționat pentru a mai găsi cuvinte să explice. Retrăgându-se puțin, a cuprins obrajii lui Damian în palme, iar ochii săi i-au cercetat cu febrilitate tot chipul. — Nu ai pentru ce să îți pară rău. Îți mulțumesc, Ian. Îți mulțumesc că ești în viață!

Se îmbrățișau din nou. Umerii lați ai lui Damian tremurau de la atâta plâns, în timp ce ochii regelui se închiseră și se agăț