Ochii i se închiseseră, genele i se odihneau pe obrajii profund îmbujorați, iar gura îi era întredeschisă. „Nu pot...” Era o simplă șoaptă. „Nu pot...”

S-a retras din ea și a îndemnat-o să se lase în genunchi, așa că a îngenuncheat, cu obrazul lipit de pat. El a venit prin spatele ei și a intrat din nou în ea. Îl însoțise la fiecare pas de atunci încoace și avea să-i fie alături și acum. A coborât