Eu și Alaric ne-am așezat pe treapta care ducea de la veranda lui spre grădină. Căldura zilei lăsase loc unui aer mai răcoros, luna era la o săptămână distanță de a fi plină, iar pârâul curgea într-un ritm constant. Nu am vorbit în timp ce am mâncat. Eram obișnuiți cu compania celuilalt și era o tăcere confortabilă.

„Ai avut o zi de naștere frumoasă?” m-a întrebat el, după ce ne terminaserăm amân