Urlam. Chiar urlam. Eram în forma mea de lupoaică, stând pe un deal cu privirea ațintită spre cea mai spectaculoasă priveliște pe care o văzusem vreodată și urlam la lună. Sunt atât de multe lucruri de procesat în această propoziție, încât mă ia amețeala. Dar într-un mod cât se poate de bun. Urletul s-a stins încet și am încercat să mă privesc. Eram mult mai stabilă pe labele mele și m-am răsucit