Mersul spre stadion devenise un ritual în sine. Mergeam în tăcere, toți concentrați pe sarcina pe care o aveam de îndeplinit, pe jocul necunoscut pe care urma să-l jucăm. Ultima dată fusese ușor și amuzant. Niciunul dintre noi nu se aștepta să fie la fel de data asta. Când ne-am luat locurile, era nouă fără zece. Alaric și Silas erau în alertă maximă și semănau cu niște figurine cu capul pe arc în