Lilah

Se prăbușește pe canapeaua de vizavi. Ochii lui albaștri de cobalt sunt fixați ferm pe mine. Buzele îi sunt curbate în sus, ca și cum s-ar amuza singur. Se face comod, odihnindu-și mâinile încleștate peste bărbăție. Într-o zi aveam să i-o tai!

Ștergându-mi lacrimile, îmi rotesc picioarele și mă ridic în capul oaselor pentru a-l fulgera cu privirea. „Vei regreta că ai făcut asta.” mormăi, t