„Emrys, suntem bine,” am promis. „Doar cercetăm niște chestii.”

Iată... Nicio minciună.

„Cercetați ce?” a scrâșnit el printre dinți și îmi și puteam imagina perechea mea încruntată, trecându-și mâna prin buclele lui negre ca abanosul și strângând telefonul atât de tare încât toată lumea s-ar fi mirat că nu se sparge. „Sau măcar vreau să știu?”

„Putem avea o a treia opțiune?” a intervenit Ostana