„Bun, o să mai încercăm o dată.”

Îi duc lingura la gura Alaiei și-i dau să mănânce piureul de legume. Fața i se acrește și îl scuipă afară, scuturându-se. „Chiar nu-ți place asta, hm?” îngân eu, lăsând farfuria ei jos cu un oftat, iar Alaia clipește spre mine și zâmbește, arătându-și unicul dințișor care i-a răsărit de nicăieri. „Nu-mi zâmbi așa. Trebuie să-ți mănânci legumele, domnișoară.”

„De ce