O duc pe Alaia la mașină și o prind în centuri pe scaunul pasagerului de lângă mine. Îi sărut mâna de câteva ori și închid portiera. Mă urc în mașină și rămân acolo, privind fix înainte. Îmi mușc buza cu putere și, într-un acces de furie, lovesc volanul cu pumnul de câteva ori; înecându-mă cu un suspin, îmi lipesc fruntea de volan și plâng cu deznădejde. Doamne, te rog, protejează-o, te rog, adu-o