Zece minute mai târziu, suntem pe drum spre spital. Shayla a sunat-o pe Janet, moașa ei, care i-a spus să nu intre în panică și să vină imediat. Mă uit la Shayla, care se strâmbă ușor de durere în timp ce inspiră și expiră încet. „Ești bine, iubit-o?” Shayla dă din cap în semn că nu, închizând ochii.

„Am contracții”, șoptește ea, mângâindu-și burta. Îmi mușc buza, simțindu-mă cu desăvârșire inutil