Gem când simt ceva trecându-mi ușor prin păr. „Trezește-te, nătăflețule.”

„Nu,” murmur cu vocea înăbușită, având fața lipită de brațele mele care se odihneau pe birou.

„Cole, am nevoie de schiță, dar fruntea ta uriașă acoperă partea pe care trebuie s-o văd,” se plânge Shayla și mă lovește ușor în cap de câteva ori cu creionul. Zâmbesc în brațele mele și trag cu ochiul la ea, fără să-mi ridic capul