Ridic din umeri și îmi ridic degetul mare și arătătorul: „Poate puțin.”

El chicotește. „Atunci, da, mi-e dor de tine.” Zâmbesc, iar el întinde mâna și mă înghiontește ușor în coastă. Când nu-i dau palma la o parte așa cum s-a obișnuit, își lasă brațul pe lângă corp, cu o mică cută pe frunte. Oftează o clipă mai târziu și își trece degetele prin păr. „Sunt complet epuizat, și tu ești mereu atât de