Perspectiva lui Dylan.

Am condus în tăcere, mintea mea nefăcând altceva decât să deruleze imagini cu moartea tatălui meu. Acum aveam să fiu încordată toată noaptea, pur și simplu știam asta.

Îl simțeam pe Lewis aruncându-mi priviri la fiecare câteva secunde din îngrijorare. Tocmai ucisesem pe cineva, și totuși, tremurul mâinilor mele venea din furie, nu din vinovăție.

"Sunt bine, Lewis." am oft