A doua zi dimineață, m-am trezit cu un zâmbet larg și mulțumit pe chip. Era ca și cum totul avea să se rezolve atâta timp cât o aveam pe mama alături. Un servitor al familiei Goldstein ne aștepta deja când eu și mama am ieșit din hotel.

— Doamnă, am primit ordin să vă duc acasă.

Refuzând să-i dau drumul mamei, am apucat-o imediat de mână.

— Nu poți locui cu mine?

— Acum sunt o Goldstein. Bineînțel