Îmi era atât de silă să mă prefac că eram tot ceea ce nu eram.

„Îmi pare rău. Eu... trebuie să merg să ajut o prietenă chiar acum. Are ceva probleme... deci da... Îmi pare foarte rău pentru asta, dar trebuie să plec prima. Vă rog să savurați cina,” am bolborosit prima scuză la care m-am putut gândi.

O scuză pentru a mă retrage în camera mea nu era suficient de bună. Aveam nevoie de o scuză care să