„Nu vorbi așa!” exclamă Evie și, înainte să-mi dau seama, mă strânge într-o îmbrățișare de urs atât de puternică, încât ai putea crede că încearcă să mă omoare.

O bat pe umăr. „Evie... nu pot... să respir...”

„Opa, îmi pare atât de rău!” Sunt eliberată imediat de o Evie cu o mină spășită. „Uneori uit că ți-a revenit cancerul de vârcolac și cât de mult te slăbește.”

Sunt pe cale să-i răspund și să-