PRINȚESA AURELIA

M-a recunoscut.

Ușurarea a copleșit-o pe Aurelia. Lacrimile îi ardeau ochii. „Cine a-altcineva să fie?" a îngăimat ea.

A simțit atingerea nasului lui pe gâtul ei, și și-a înclinat capul într-o parte, oferindu-i un acces mai bun.

O inspirație lungă, lentă.

„Pare un vis", a mârâit el.

„Nu este. Sunt aici, în Urai." Neputând să se mai abțină, s-a întors brusc și și-a aruncat brațele