EMERY

Veștile despre decretele regale se răspândiseră prin fortăreață cu viteza luminii, ajungând probabil și în cele mai ascunse colțuri din Urai.

Pentru prima dată după multă vreme, fortăreței îi lipsea forfota obișnuită. Era pustie, parcă secătuită de viață. Aerul era învăluit într-o mantie grea de doliu.

Stăpânii de sclavi, care mereu mânuiau bicele cu o autoritate nemiloasă, erau de negăsit.