Pe Bridget o apucase o durere de cap cumplită. O privea pe Rosalie, care stătea întinsă pe patul lui Bridget, plângând în hohote. Încercase să-și consoleze fiica, dar Rosalie era de neconsolat.

Continua să suspine și să mormăie:

— El pleacă. El pleacă. Atât de neliniștit. E atât de neliniștit. Îl doare. El pleacă.

Bridget era sfâșiată. Încercase să o facă pe Rosalie să explice sau să dea detalii,